eu. zise el, george geacăr

dimineaţa intru la baie deschid ochii
şi pe cine văd în oglindă?
pe cine dracului văd în oglindă?
azi dimineaţă însă în autobuz
o necunoscută cu priviri azurii uitându-se chiar la mine
zâmbea. am zâmbit şi eu
ca să-mi poarte noroc
şi ce mi se-ntâmplă să nu mi se-ntâmple
numai pentru că n-am încotro. am zâmbit apoi şoferului
de autobuz
directoarei la şcoală
ce mai! am zâmbit toată ziua.
m-am întors acasă după-amiază pe ploaie
pe strada mea în construcţie minunată.

mă izbea ploaia în faţă şi tot zâmbeam.
înaintam în ceaţa ochelarilor mei
ca alice în ţara oglinzii

în dormitor glorios ca un steag zdrenţuit
mă răsucesc fulgerat!
de sub plapuma desfăcută ochi azurii!

drace!

era păpuşa raluca
pusă acolo să doarmă. păpuşa dianei
obosită de cât a stat în vitrină cu preţul pe ea.
peste zâmbetul meu se lăsă semiîntunericul serii
cine să-l vadă

(l-am recitit astăzi și m-am gândit să-l pun aici. e fain, mi-a amintit de un poem scris de d. nurkse, pe care l-am parcurs, cred, prin vara anului 2009 )

bilanț 2010

Volumele de poezie apărute în 2010

teodor dună – de-a viul (editura cartea românească)

robert șerban – moartea parafină (editura cartea românească)

irina nechit – copilul din mașina galbenă (editura cartier)

letiția ilea – blues pentru cai verzi (editura cartea românească)

ion zubașcu – moarte de om (editura limes)

mircea cărtărescu – nimic (editura humanitas)

ioan moldovan – mainimicul (editura cartea românească)

andra rotaru - ținuturile sudului (editura paralela 45)

constantin abăluță – totul despre nimic (editura Limes)

ion stratan, florin iaru, traian t. coşovei, mircea cărtărescu – aer cu diamante (editura humanitas)

radu vancu – amintiri pentru tatăl meu (editura vinea)

daniel bănulescu – ce bine e să fii daniel bănulescu (editura cartea românească)

ana blandiana – patria mea a4 (editura humanitas)

v. leac – toți sînt îngrijorați (editura tracus arte)

doina ioanid – ritmuri de îmbânzit aricioaica (editura cartea românească)

radu vancu – sebastian în vis (editura tracus arte)

liviu ioan stoiciu – pe prag (deal-vale) (editura cartea românească)

ion mureșan – cartea alcool (editura charmides)

traian t. coșovei – aerostate plângând (editura tracus arte)

adrian bodnaru – o legătură de chei (editura cartea românească)

anca mizumschi – versouri (editura humanitas)

rita chirian – pokerface (editura vinea)

gabriel daliș – până mereu (editura charmides)

dumitru bădița – invitat la săvârșin (editura casa de pariuri literare)

alice drogoreanu – fang (editura brumar)

DEBUT:

sorin despot – apasă (editura cartea românească)

m. duțescu – și toată bucuria acelor ani triști (editura cartea românească)

val chimic – umilirea animalelor (editura casa de pariuri literare)

adrian diniș – poezii odioase de dragoste (editura vinea)

eva precub – aici nu mai locuiește nimeni (editura casa de pariuri literare)

laurențiu ion – destulă pace pentru un război (editura humanitas)

bogdan lipcanu – fuck tense (editura casa de pariuri literare)

cezar nicolescu – lil 1.0 (editura casa de pariuri literare)

sorin-mihai grad – surogat (editura herg benet publishers)

iulia militaru – marea pipeadă (editura brumar)

Cele mai bune volume de poezii:

aer cu diamante

moartea parafină

de-a viul

mainimicul

cartea alcool

Cel mai bun debut:

umilirea animalelor

Noi am citit o parte din cărți, unele ne-au plăcut, altele, nu.  Dar vi le recomandăm pe toate, descoperiți-le (o sa va ia ceva timp, ce-i drept ) Și sigur ne-au mai scăpat câteva. În privința celor mai bune volume, am fost, desigur, subiectivi, plus ca a fost destul de dificil, pentru că s-au tipărit foarte multe volume bune. Dacă aveți sugestii, nu ezitați să ni le semnalați în căsuța de comentarii, sau prin mail. Și sperăm că de data asta,  nu vom mai primi plângeri.

Să nu te laşi, robert serban

să nu te laşi
niciodată
îngropat de viu
nici măcar atunci când copiii vor să însufleţească nisipul
şi te aleg pe tine să-i dai formă

nu căuta niciodată sub apă
lucrurile pe care le găseşti şi pe pământ
nu căuta acolo nimic
mai bine azvârle cu bulgări şi pietre
fă valuri

să nu-ţi doreşti niciodată să sapi o fântână
chiar dacă gura şi ochii tăi
vor seca

mai bine aşteaptă ploaia

de-a viul, teodor duna

abia trecut prin miezul nopţii şi eu înspăimântător de viu.
 viaţa a o mie de oameni a năvălit în mine.
 atât de viu, că o sută de vieţi au rămas în afara mea, înfăşurate.
 
 şi apoi viaţa a încă o mie de oameni şi apoi viaţa
 peretelui, viaţa lemnului, viaţa carcasei,
 toate se năpustesc spre mine
 şi mă umplu
 
 şi orice este viu şi orice a fost viu îşi fac loc în mine
 şi mă înconjoară
 
 viaţa mea este de neoprit. împânzeşte străzile, blocurile.
 şi totul începe să clocotească de viaţă.
 
 şi atâtea straturi de viu mă înconjoară,
 că sunt viu acum la un kilometru de jur împrejur.
 
 şi nimeni mai plin şi mai trecut prin miezul nopţii decât mine.
 şi nimeni mai pregătit şi mai înfăşurat în vieţi
 ca-ntr-o mie de pieli.
 îmi desprind mâinile de corp,
 viaţa se învălmăşeşte în jurul meu,
 îmi ridic mâinile şi toate vieţile se varsă în mine ca-ntr-un canal.
 
 viul asta de o sută de tone spulberă orice, străpunge 
 carcasele, străpunge cimentul
 şi totul clocoteşte de viaţă: asfaltul respiră,
 lemnul respiră, miezul nopţii respiră. şi chiar dacă nu e nimeni în jur
 lumea fierbe de viaţă cu nimeni în ea.
 
 acum, când viaţa mea nu mai cunoaşte margini,
 îmi ridic mai mult mâinile, îmi desfac degetele
 şi blocurile îşi scuipă temeliile şi ţâşnesc înnebunite
 prin aer şi la o sută de metri deasupra pământului
 explodează ca mii de artificii.

altelierelaționale: ioan es. pop

11 septembrie, de la ora 14.00 la Cafeneaua Dalles, prima sesiune de altelierelationale
Ioan Es Pop este invitatul sesiunii
Poezie și realitate
…Relaţionări „11 septembrie – în literatură”
cu Răzvan Țupa

Prima sesiune de atelierelaționale este dedicată relației dintre poezie și realitate pornind de la comemorarea a 9 ani de la atacurile din 2001 din Statele Unite. Atelierele relaționale propun formule de lectură şi dezbatere a actualităţii din punctul de vedere al potenţialului poetic. De fiecare dată când ne întâlnim cu evenimente şi situaţii pe care nu am fost obişnuiţi să le clasificăm, folosim elementele pe care le avem la îndemână pentru a contura o imagine coerentă în primul rând pentru noi înşine. În cadrul evenimentului de la Cafeneaua Dalles primul poet român căruia i-a fost dedicat un spațiu în jocul Second Life va oferi o lectură și va participa la discuțiile despre istorie și poezie.
Acest prim atelier relațional introduce un format nou de încurajare a lecturii creative și de formulare a instrumentelor prin care poezia contemporană interacționează cu evenimentele actualității. Sâmbătă se vor împărți și primele caiete de poezie pe care doritorii le pot folosi în cursul lunii septembrie la atelierele de la Dalles.
Ioan Es. Pop s-a născut la 27 martie 1958, in localitatea Varai, Maramureș. În prezent este editor-sef la “Ziarul de duminica” si editor senior al revistei “Descopera”. A fost membru al cenaclului literar Universitas, condus de Mircea Martin și volumele de poezie pe care le-a semnat începând cu „Ieudul fără ieșire” (1994) l-au impus drept unul dintre cei mai influenți poeți contemporani din România.

Persoană de contact:
Răzvan Ţupa
0724124722
razvan_tupa@yahoo.com

altă poveste, v. leac

ştii, mi-am citit horoscopul şi totul era ok,
mai puţin… te-ai prins, nu?
să vezi ce-am visat într-o zi:
tu ştii căţeii ăia de jucărie, ăia care se umflă şi se fac
mari, mari.
parcă umflasem unul din ăsta şi s-a făcut mare, mare.
şi dintr-o dată parcă era plin cu lapte.
i-am făcut o găurică într-o lăbuţă
şi beam laptele ăla.
tu ce crezi că înseamnă asta? zice dana.
 
îţi spun pe drum, zic.
mamă, ce muzică frumoasă ai.
asta e muzica mea. am căutat-o toată viaţa.
eu nu aveam nimic în casă, doar o pungă de biscuiţi
pe care şi-o uitase o studentă în librărie.
ness sau ceai?
biscuiţi şi un pahar de apă e bine, zice dana.
(dorinţa unei pictoriţe noaptea e modestă)
am aprins chiar şi un beţişor parfumat
muzica din filmul Orele s-a scurs prin difuzoare
îmi împrumuţi şi mie…
da.
eu cărăm o bucată de scîndură care urma să fie pictată
cam într-o lună, isus va sta pe scîndura asta, zice dana.
(în plăsuţă erau Orele şi două beţe parfumate)
mergeam amîndoi prin noapte.
la ce te gîndeşti? am întrebat-o pe dana.

victoria finală, george vasilievici

Jucați voi până câștig eu, ne-a spus
și a plecat imediat. De atunci a trecut timpul
și nici nu terminasem jocul că am și început
șă ne certăm care dintre noi a câștigat.
Am oprit masacrul nemaiștiind cine ar fi bine
să moară și cine nu. Al cui sânge pune în
mișcare victoria. Să vină specialiști.
Îl vom aștepta cu victoria vie.
Vom face economie la sânge.
Sigur se va întoarce

Când ne-am dezmeticit nu mai era nimeni
Care să ne lămurească. Ne-am gândit că
Nici nu a plecat de fapt. Că este unul
Dintre noi și nu vrea să recunoască.

Am devenit agresivi și am pus tot felul
De întrebări, doar-doar vom găsi unul
Care să știe ceva ce nimeni nu știe

Să-i arestăm pe toți, este spre binele lor
Ne-a spus altcineva și a plecat imediat.
Suntem singuri a mai spus cineva
și a plecat imediat.

Flamenco, angela marinescu

printre picături mă aleg şi eu cu ceva,
nu spun că ar fi mult, nici puţin,
dar rudele de sânge sunt handicapate. de la ele am moştenit
instinctul, sigur, al revoltei,
deşi m-am răzvrătit împotriva lui
din punct de vedere raţional.
ceea ce scriu acum este dedicat rudelor mele de sânge.
în special mama m-a împins de la spate să nu accept decât
scrisul dus până la capăt; adică ori să scriu, ori să nu scriu.
când ajungeam la mal, se surpa malul.
mama zicea un fuck-you cu spume la gură şi mă smulgea
dintre trestiile bătute de vânt.
când ajungeam la celălalt mal, se surpa malul,
mama zicea un fuck-you cu sângele ţâşnindu-i
din nas şi din gură
şi mă târa între trestiile bătute de vânt.
probabil, voia să mai sug lapte din ăla gros, de-al ei,
de la sânul stâng. ştia că nu sunt bună de nimic
decât să-i sug ei laptele.
asta înseamnă să fii handicapat; să nu fii bun de nimic, să fii
un parazit, o putoare, o lepră.
de fapt, dacă mă gândesc mai bine,
punându-l şi pe tatăl meu în joc,
orgolios şi leneş, arunc la naiba hărnicia suprarealismului,
a onirismului şi a altor isme, ce au, ca unic simptom, faptul
că au urmat dadaismul şi au încercat, sărmanele ismene,
cu parfum decadent de hipo-spermă să recupereze
ceea ce el, dintâiul, Divinul,
a negat cu bună ştiintă.
a negat şi apoi a murit.

la fel şi poezia, este un fel de politică formală a puterii
de a o rupe cu poezia.
poate vine un matematician.
poate orizontul îndepărtat şi solitar.
poate o pasăre stabilă, pe cerul rece ca gheaţa,
cu aripile întinse.

[], serban foarta

Nu cred că-i spuneam încă, pe-atunci, „călăul Anca”
celei ce, decât mine mai jună cu un an,
vrea să ocupe,-ntâia, orice: un scaun, banca
sau treptele de piatră pe care ne-așezam

în faţa ușii noastre de la intrare… Fata
(rămasă în Suedia prin anii ’70),
cu spatele la floarea pe care-o dădea gata
și-uitându-ţi-se,-albastru, în ochi (fără ca, deci,

să știi că-i răsucește unei garoafe gâtul
sau că boţește,-n palmă, petala unui crin
de-aceeași înălţime cu noi), avea urâtul
nărav să te insulte dacă, fiindu-i prin

apropiere,-n cale-i săteai când vrea s-atace
o floare,-ncât, odată, luptându-ne pe cel
mai zvelt și verde lujer de iris mov, mă face,
’n loc de ighioc (cum zice ea, gâdele) ghiocel!

Ioan Es. Pop: Grupaj

auzisem că unul din vărai, chiar de la mine din vărai,
a descoperit gena morţii.
nu a nemuririi ci a morţii.
cea care, când ai început să dârdâi,
paralizează dintr-o dată spaima
şi te fereşte de groaza vieţii de dincolo,
când eşti pe cale să pleci.

am dat fuga repede-n vărai
să-l întâlnesc şi să-mi rezolv
spaima de moarte, dar
era luni şi ăla plecase la
târg la şomcuta, aşa că

l-am plătit pe unul cu maşină
să mă ducă la şomcuta.

muream pe mine de spaima că voi muri.
vezi bine că ăla nu era-n târg
în şomcuta, dar mi-au spus
că s-a dus la baia mare, unde
cartofii se vând mai bine,

aşa că am pornit spre baia mare.
spaima crescuse pe mine cât casa.
şi dă-i prin baia mare şi caută-l
şi până la urmă unul a zis
că s-a dus la crâşmă să se-mbete

şi bate tu toate crâşmele şi a treia zi,
când l-au adus acasă, avea
maţele peste el şi
maşina nu mai voia să pornească.

/\

în măcelăria ta mi-ar fi plăcut şi mie să lucrez
măcar o dată pe săptămână, în ziua mea liberă,
dar nu în faţă, unde vinzi şi unde
toţi îmbracă halate şi poartă mănuşi,
mie îmi place în hala din spate, unde muştele roiesc
şi unde, oricât te străduieşti să îi extermini,
şobolanii mişună peste tot.
acolo, tăvălit pe câte-o halcă, să pot sta singur,
cu coatele în sânge animal,
să mă zgudui de plâns şi să mă rog.
după opt ceasuri de rugăciune dintr-asta,
aş ieşi afară cu ochi limpezi şi surâzători
şi şase zile după aceea aş fi blând ca un miel
şi gata de orice sacrificiu,
fericit că în a şaptea zi mă pot întoarce
în măcelărie, printre hălci,
fiindcă numai din cauza cărnii te rogi
şi cu cât e carnea mai multă,
cu atât te rogi mai sfâşietor.

/\

în timp ce pop îşi vâră degetele-n gât
şi îşi varsă maţele-n veceu,
celălalt pop stă în faţa oglinzii şi-şi surâde,
satisfăcut de sacoul cel nou şi de felul cum s-a bărbierit.
peste jumătate de ceas va fi la serviciu,
se va aşeza în faţa calculatorului şi mai ales
nu se va mira deloc dacă i se vor face complimente.
se va-ntâmpla deci tot mai rar de-acum
ca pop şi pop să se reîntâlnească.
şi asta nu pentru că pop se degradează pe zi ce trece,
ci fiindcă celălalt pop are tot mai mult de lucru
şi ajunge acasă tot mai târziu,
când nu se mai poate-nţelege cu pop
şi nici nu mai are timp pentru asta,
el are nevoie de somn liniştit
şi de cămăşi bine călcate, căci porneşte
dimineaţa la servici foarte devreme.
să le trecem, dar, amândurora cu vederea
micile slăbiciuni,
pentru că pop merge spre autodistrugere, pe când
celălalt pop, deşi se vinde,
e mai pop pentru lume decât pop
şi a aflat că, dacă are bani,
nu îl vor mai ocoli amicii.
aşa l-au sfătuit şi părinţii în copilărie
şi uite c-au avut dreptate.

/\

când mi-a dat sângele pe nas eram singur acasă
şi tocmai mă pregăteam să fac cel mai bun lucru
din viaţa mea, oricare ar fi fost acela.
e bine că s-a întâmplat atunci, pentru că
eram total nepregătit să mor,
poate de asta nici n-am murit, dar mai târziu
făcând lungi calcule şi strecurându-mă
printre zeci de necunoscute,
mi-am dat seama că aceea fusese o întâmplare de moarte.
potrivit socotelilor mele, atunci,
dacă n-aş fi fost cu gându-n altă parte,
n-aş fi scăpat. şi uite cum, după ce
am rămas corigent la matematici
în toţi anii de liceu,
deveneam acum matematician, şi nu unul oarecare,
ci unul care putea să calculeze sfârşitul
cu o precizie înspăimântătoare,
deşi nici o cifră şi nici o figură geometrică,
nici măcar un simbol nu-i stăteau la îndemână.

/\

spui că vom învia cu trupul şi ne vom întoarce
toţi pe la casele noastre, aşa că înainte de-a pleca
trebuie să lăsăm lucrurile în rânduială,
pentru că aşa cum le vom lăsa le vom şi regăsi.
să ne grăbim, deci, vremea este aproape.
eu pot zice că sunt pregătit. las casa curată lună,
o groază de bucate-n pod, vitele ţesălate şi hrănite,
în pivniţă vin mult şi bun, curtea plină de orătănii,
chiar şi nişte bani la teşcherea, ba poate
până atunci voi reuşi să-mprejmuiesc cu gard
toată curtea şi grădina şi pământurile pentru arătură.
pot zice că mă voi întoarce la toate de-a gata.
voi tăifăsui şi mă voi desfăta cât va fi ziua de lungă.
dar dacă pe pârâul din spatele casei
va curge şi-atunci sânge ca şi-acum?